Mi-au spus că sunt schimbătoare, că sunt flower-power. Au zis că nu voi reuși și că nu o să am niciodată o carieră de succes sau relații fructuoase, că sunt o ciudată. Mi-au spus că sunt instabilă și că nu se pot baza pe mine. Erau supărați. Unii au plecat, alții au început să mă evite… dar o parte au rămas. Au rămas cei care au văzut în mine flexibilitate, curaj, adaptabilitate și o naturalețe sălbatică spun ei.

Nu știam că există în mine, nu știam că sunt toate astea, dar mai ales nu știam că pot exista oameni care văd aceste lucruri într-un om „instabil”, unul care azi e PR și luni la prima oră dă delete la tot și se apucă de cu totul și cu totul altceva, cum ar fi designul vestimentar.

Și cu mintea mea schimbătoare, cu haosul ei aș zice eu organizat, am încercat să înțeleg cine sunt ei, de ce au rămas și cum au putut să vadă ceea ce nici măcar eu n-am văzut. Ei bine, ei sunt Createrra. Sunt prietenii mei de ani galactici, pe care în această viață i-am cunoscut în urmă cu doar 2 ani. 

Acești oameni au creat ceva ce eu numesc context de creație… îi întâlnești ca om obișnuit și cunoscându-i te transformi în creatorul vieții tale, cel care își asumă puterea personală într-atât încât creează posibilități infinite și manifestă nelimitarea în toate aspectele vieții. Și odată cu asta se transformă toată lumea: relațiile pe care le dezvolți, contextele de business sau cariera, familia, descătușezi prosperitatea și viața începe să se manifeste ca o adevărată aventură, cu provocări și extaz deopotrivă. În Createrra mi-am asumat puterea de a crea și am devenit creator conștient al vieții mele. 

Acest context de creație l-am întâlnit în multe forme alături de acești oameni, dar voi vorbi despre două dintre ele care m-au impactat profund în acest an: „Transformare la mare” și „Retreat Wisdom”.

Transformare la mare

Îți mărturisesc că împărtășesc această experiență cu tine dintr-o nevoie îndrăzneață de a da mai departe ce am primit. 

Înainte de toate, permite-mi, te rog, să te întreb: Cum ar arăta pentru tine o viață ideală trăită pe Pământ? Ia-ți câteva minute și gândește-te la cum arată o relație ideală, cum comunici cu cei pe care îi iubești, cum arată vacanțele tale, care-s emoțiile pe care le experimentezi când muncești cu bucurie și pasiune… Cum arată relațiile cu cei din familia ta? Cum e grupul tău de prieteni și cum te simți cu ei? Unde ai călători? Cu cine? Cum ar arăta corpul tău? Cum ai manifesta iubirea față de propria persoană? 

Eu am trăit viața ideală la cel mai înalt nivel ca stări fizice, mentale și emoționale timp de 8 zile într-un context de iubire, unitate și abundență – proiect căruia Andreea Toniciuc i-a dat naștere în 2018 sub numele de „Festivalul Transformare la Mare”.

Într-o pădure la marginea valurilor Mării Negre, ne-am adunat în jur de 80-100 de oameni. Am îmbogățit pădurea cu corturi, râsete, miros de mâncare la ceaun, conectare, jocuri, discuții profunde, mers pe jar încins, visare conștientă, împărtășiri și emoție… foarte multă emoție. Am experimentat un acasă pe care nu l-aș putea experimenta în niciun alt context, un acasă al iubirii necondiționate, încrederii, un context de 0 judecată, de fericire, creștere. 

Într-o dimineață devreme, într-o întâlnire cu soarele, am simțit recunoștința mea și a vieții ca într-un schimb reciproc ce îmbogățește întreaga lume; eram acolo cu oamenii mei de suflet și am simțit că viața este recunoscătoare că facem parte din ea.

Toată experiența s-a încheiat cu sărituri în mare de pe stânci, la marginea unui view desprins dintr-o poveste și o stare de „n-aș mai pleca de aici niciodată”.

Ne-am îmbrățișat cu toții și priveam cu oamenii care m-au învățat iubirea universală se îndreptau spre mașini, urmând să plece spre casele lor. Mașina ne aștepta și pe noi, dar mai dădeam o tură de tabără… și încă o tură și nimeni parcă nu voia să se termine.

La un moment dat, Marius ne spune (mie și fratelui meu, Silviu): Nu cred că vreți să ne mai îmbrățișați încă o dată… Ziceți că nu vreți să plecați, montați corturile din nou și aia e. Am râs, resimțind replica asta ca pe cea mai amuzantă glumă din ziua aia, dar era doar amuzamentul realist al vieții care vorbea cu noi prin Marius. Așa era, nu voiam să plecăm. 

Dar viața e plină de daruri și 2 săptămâni mai târziu avea loc Retreatul Wisdom. Sălbăticia era la ea acasă și în interiorul și în afara mea.

Retreat Wisdom

Aici, întâlneam din nou oamenii de la mare și mulți alții. Totuși, spre deosebire de Transformare la mare, unde au fost traineri, cursuri, informație și experiențe de creștere cuantică, Wisdom era ceva cu totul și cu totul nou și diferit.

Dacă ar fi să descriu experiența asta foarte pe scurt aș numi-o „prima mea întâlnire reală cu șamanismul”. E dificil să descriu fără să sune puțin ciudat pentru cineva care nu a fost acolo, dar o să descriu cu acuratețe ce am văzut, simțit și experimentat în această călătorie.

Ce m-a impactat cel mai profund a fost „The Sweatlodge Ceremony”, un ritual în care ai șansa să interacționezi cu lumea nevăzută, să vezi și să auzi lucruri de dincolo de această realitate la care avem acces în mod normal. Pot să spun că am experimentat conectarea cu lumea nevăzută și că în mijlocul ceremoniei am văzut și auzit la propriu spiritele și energiile universului care mi-au adus vindecare, claritate, pasiune și iubire pentru viață. Dar aceasta nu este o experiență care se poate povesti și sunt sigură că nu aș fi înțeles-o dacă nu aș fi experimentat-o. Am văzut miracolele materializându-se în fața ochilor mei și astăzi, după aproape o lună de la eveniment încă se mai întâmplă lucruri miraculoase și transformări care mă uimesc.

Apoi, au fost meditații profunde și dans mistic, discuții cu șamanul Andreas, conștientizări și salturi de conștiință cu Marius, am gătit împreună, am cules ciuperci, am făcut baie în râu, am primit un masaj extraordinar de la însăși doamna cascadă. Am adunat pietre și nuielușe de alun pentru ceremonii, am cosit iarbă, am dormit lângă focul de tabără, ne-am jucat cu copiii și am stat împreună la masă. Ne-am conectat, am crescut, ne-am bucurat, am plâns, am vindecat și am experimentat extraordinarul. Natura a participat activ la toate activitățile și discuțiile noastre, iar spre final, într-o zi ploioasă, a răspuns dorinței noastre de a ne aduce soarele înapoi. 

Astăzi înțeleg că nici măcar vremea de afară nu e o limită în astfel de contexte. Au fost 9 zile de înțelepciune, conectare și libertate. 

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la momente din Retreat Wisdom sau Transformare la mare, îmi saltă inima de bucurie. 

Și dacă n-ai răbdare până în vara lui 2020 să experimentezi lucruri precum acestea de mai sus, te invit la Transformare la munte, care va avea loc la începutul lui 2020 (detalii pe site-ul Createrra, în secțiunea „Programe”).

Viața e prea frumoasă să nu te bucuri de ea la maximum. 

Tu ce-ai făcut astă-vară? Și ce posibilități creezi pentru vara următoare?